Decizia Statelor Unite de a lansa bombe atomice asupra Hiroshimei (6 august 1945) și Nagasaki (9 august 1945), care au ucis aproximativ 140.000, respectiv 80.000+ de oameni — majoritatea civili — a fost motivată de mai mulți factori strategici, militari și geopolitici, rămânând și astăzi unul dintre cele mai controversate episoade din istorie.
Motivația oficială: Scurtarea războiului
Administrația președintelui Harry S. Truman a justificat bombardamentele prin necesitatea de a forța capitularea rapidă a Japoniei și de a evita o invazie terestră a insulelor japoneze, care ar fi provocat pierderi masive de vieți — atât americane, cât și japoneze. Oficialii americani au estimat că o invazie convențională ar fi putut cauza milioane de morți, iar bomba era văzută ca o cale de a încheia războiul în săptămâni, nu luni.
Demonstrarea puterii față de URSS
Un motiv frecvent invocat de istorici este dorința SUA de a-și stabili dominația strategică în Pacific înainte ca Uniunea Sovietică să intre în războiul împotriva Japoniei. Profesorul Peter Kuznick, de la American University din Washington D.C., susține că „adevăratul obiectiv nu erau japonezii”, bombele fiind folosite „ca avertisment către sovietici” să nu interfereze cu planurile americane în Europa sau Pacific. Bombele au fost, de asemenea, un mod de a justifica cheltuielile uriașe ale Proiectului Manhattan.
Răzbunarea pentru Pearl Harbor
Un alt factor, subliniat de istoricul Richard Rhodes, a fost dorința de răzbunare pentru atacul japonez de la Pearl Harbor. Truman însuși a scris la scurt timp după bombardament: „Când ai de-a face cu o bestie, trebuie să o tratezi ca pe o bestie”.
Orașele ca ținte intenționate
Orașele Hiroshima și Nagasaki nu au fost alese accidental. Profesorul Kuznick explică faptul că americanii „au ales o bază militară plasată în mijlocul locuințelor muncitorilor și populației civile, pentru a crea cel mai dramatic efect posibil”. Scopul militar declarat era crearea de șoc și teroare prin distrugere catastrofală la scară largă. Autoritățile americane erau conștiente de efectele radiațiilor încă de la testele de la Alamogordo din iulie 1945.
Controversa: A fost necesar?
Mulți istorici și comandanți militari americani au contestat ulterior necesitatea bombardamentelor:
- Generalul Dwight D. Eisenhower a declarat că „nu a fost necesar să-i lovești cu acel lucru groaznic”
- Japonia căuta deja o modalitate de a se preda cu pierderi minime, fiind rămasă singură după ieșirea Germaniei și Italiei din război
- Unii istorici sunt convinși că administrația de la Washington decisese să lanseze atacuri nucleare încă din momentul în care Proiectul Manhattan a început — bombele au fost lansate „pur și simplu, pentru că existau”
Dezbaterea morală
Bombardamentele sunt privite de mulți ca un act care încălca principiul proporționalității — conceptul conform căruia răul provocat civililor trebuie să fie proporțional cu obiectivele militare. Kuznick califică explicit gestul drept „un ultragiu și o crimă de războu”, ucigând „inutil sute de mii de civili nevinovați”. Statele Unite rămân și astăzi singura țară care a folosit vreodată arme nucleare într-un conflict armat