Pe scurt, în România anilor ’70, viața cotidiană a fost marcată de penurii treptate de bunuri, scumpiri spre finalul deceniului, control ideologic tot mai strict și șocuri precum cutremurul din 1977, care au complicat traiul de zi cu zi în orașe și la sate.
În lipsa unei țări specificate, răspunsul se referă la Republica Socialistă România în anii ’70 și la condițiile socio-economice specifice acelui context.
Alimente și prețuri
După un început de deceniu cu producție industrială în creștere, în 1975 sunt menționate înăspriri ale aprovizionării cu alimente, vizibile mai ales în orașele mici și în mediul rural, cu efecte resimțite apoi și în marile centre urbane. Din 1978–1979 au urmat valuri de scumpiri la alimente, transport, îmbrăcăminte și mai ales la energie, pe fondul crizei petroliere și al dezechilibrelor comerciale, ceea ce a afectat direct bugetele gospodăriilor.
În a doua jumătate a anilor ’70, cozi și aprovizionare neregulată au devenit tot mai frecvente, România numărându-se între țările est-europene cu penurii semnificative încă din mijlocul deceniului.
Locuire și cozi
Locuințele erau repartizate de stat, iar majoritatea noilor unități erau apartamente în blocuri mari; în anii ’70, aproximativ 80% din noile locuințe urbane erau construite de stat, ceea ce a dus la cartiere dense și liste de așteptare pentru repartizări.
Aprovizionarea fluctuantă cu bunuri de bază a alimentat fenomenul cozilor încă din anii ’70, pe fondul prioritizării industriei grele și al redirecționării resurselor. Standardele de viață au fost astfel constrânse de combinația dintre supraaglomerare urbană, distribuție centralizată și șocurile economice externe.
Transport și energie
Transportul public urban devenise insuficient pe fondul urbanizării accelerate, fapt ce a motivat dezvoltarea metroului din București pentru a muta rapid muncitorii din cartierele-dormitor către platformele industriale. În 1979 au crescut prețurile la benzină, gaze naturale și electricitate, iar politicile de economisire a energiei au început să se facă simțite în consumul casnic și în mobilitate.
Accesul la automobile era dificil, existând liste de așteptare pentru Dacia, iar din 1978 instituțiile și demnitarii au fost obligați să utilizeze doar mașini românești, în timp ce oferta și livrările au devenit tot mai constrânse.
Muncă și navetism
Industrializarea a creat mase de navetiști: lucrători angajați în fabrici din orașe, transportați zilnic cu autobuze sau trenuri, dar cu domiciliul rămas în sate, ceea ce a însemnat drumuri lungi și program rigid pentru numeroase familii.
Nemulțumirile legate de condițiile de muncă și trai au erupt în 1977 în greva minerilor din Valea Jiului, reprimată rapid, semnalând tensiuni sociale crescânde încă din deceniu.
Sănătate: Decretul 770
Decretul 770 (1966) a interzis aproape complet avortul și contracepția, iar în anii ’70 a modelat profund viața femeilor prin controale intruzive, riscuri medicale sporite și constrângeri asupra autonomiei reproductive.
Studii ulterioare au documentat efecte sociale și educaționale pe termen lung asupra generațiilor născute după decret, evidențiind costuri umane greu de ignorat.
Cenzură și timp liber
Tezele din iulie 1971 au pus capăt liberalizării culturale, reimpunând realismul socialist, conformismul ideologic și un control sporit asupra presei, televiziunii și instituțiilor culturale, ceea ce a limitat accesul la informație și divertisment occidental.
Televiziunea publică a funcționat ca instrument de educație politică și propagandă, cu producții calibrate pe linia partidului, deși au existat și programe de divertisment atent filtrate.
Călătorii externe
Ieșirea din țară pentru cetățenii obișnuiți era strict condiționată de avize și vize de ieșire gestionate de comisii și ministere, iar pașapoartele se depuneau la autorități între călătorii, descurajând mobilitatea internațională privată.
Chiar și spre alte state ale Pactului de la Varșovia era nevoie de aprobări specifice, regimul menținând control administrativ asupra circulației persoanelor.
Cutremurul din 1977
Seismul vrâncean din 4 martie 1977 (Mw 7,5) a produs 1.578 de decese în România, peste 11.300 de răniți și a avariat sau distrus zeci de mii de clădiri, afectând grav Bucureștiul și viața cotidiană a locuitorilor.
Peste 35.000 de familii au rămas fără adăpost, iar costurile economice au fost evaluate la peste 2 miliarde USD la prețurile vremii, complicând suplimentar un context deja tensionat
